Rascruce spre Liniste..

"Nu-i nimic..Se mai intampla..Nu ma deranjeaza..Inseamna ca vrei doar sa asculti.."Ei bine,nu stiu cine esti si nici daca stii cine sunt ....Dar eu sunt Compitum.Eu sunt Compitum si am 18ani jumate...Eu sunt Compitum...Nu sunt multe de spus despre mine...Sunt in autobuz acum...Ma indrept spre Otium...Pe Otium o stii?Ea e Otium....Si e zana mea..Ea e Otium si ne leaga o istorie impreuna..Ea e Otium si avem un trecut impreuna..Ea e Otium si datorita ei o sa am ce povesti copiilor mei...Ea e Otium si impreuna am evadat din viata asta....Ea e Otium si am un trecut cu ea,un prezent si cu siguranta un viitor...Iar eu..Eu sunt Compitum...Probabil daca m-ai vedea pe strada nu ai da doi bani pe mine..Dar sa fii sigur ca eu nu as da nici macar un ban..Nu pentru ca nu imi placi...Ci pentru ca am okii fumati..Tu,m-ai observa..Pe mine ma observa oricine..Nu stiu de ce...
Eu sunt Compitum. si de curand am aflat ca opusul vietii nu este moartea,ci indiferenta......Eu sunt Compitum. si pasesc agale spre Otium cu un zambet amar gandindu ma la ziua de ieri,gandindu-ma ca a trecut o viata de om de cand sunt aici...Si calcand pe pamantul sec recunosc fiecare zambet ce-mi apare in cale..Nu stiu de unde..Ma sperie lumea de-afara azi,m-as refugia..Dar de cand a plecat nici un loc nu mai e" acasa"....Si a plecat cu viteza gandului...Eu sunt Compitum. si sunt a nimanui,pierduta intr-o rochie inflorata in statia de autobuz,cu un zambet plin de ganduri pe buze si cu obrajii imbujorati intr-un mod ipocrit..Privesc in gol,si ma simt lipsita de sentimente...Incerc sa deschid ochii cat mai mult dar un val de fum ii raneste apoi ii taraste prin necunoscut,ii injunghie cu imagini intiparite in pielea altora,ii seaca d lacrimi in amintirea zilei de ieri cand am impartit totul cu un alt suflet si in cele din urma asterne peste ei ceata visului preferat din care nu pot regasi decat cateva fragmente....O zi de primavara mi-a schimbat viata patand-o in mii de culori,schimband-o cu fiecare anotimp care trece...O zi de primavara timpurie...Dar n-am avut cum sa spun pentru ca nu am stiut,nu ai stiut...
Eu sunt Compitum si nu sunt trista acum,daca asta crezi..Sunt dezamagita...Nu trista....Si daca va fii vreodata sa spui cuiva povestea mea...Sa o spui in vorbe goale,sa o spui fara teama si sa nu iti pese...Iar daca va fii sa spui povestea noastra..Sa nu spui niciodata:"Nu stiu..Oricum eram niste copii"..Pentru ca nu a fost asa...


-Printre randuri imaginate exista un strop de adevar..Dar doar atat...Un strop-