A plecat pentru prima oara,a plecat fara a se mai intoarce vreodata..Mai erau doua petale si a plecat una din ele..A plecat,a fugit departe,s-a speriat,nu a vrut ajutor,nu a cerut sau poate pur si simplu nu a avut nevoie...A plecat caci lumea e mare si sunt multe de vazut,a plecat poate pentru ca asa a invatat,poate asa i-au sugerat celelalte petale soptindu-i cateva frimituri de ne-ntelegere..A plecat..Si lumea s-a imparitit la doi..Nu...Nu a fost asa..A fost mai rau...A pleacat in lumea ei,din particule microscopice umbrite de valuri de praf ce pretindeau a fii polen..A plecat in lumea ei unde pietrele sunt stele cazute,unde praful e casmir tocit,unde raurile sunt lacrimile planse de El,unde ea nu e nimic....A plecat si nici macar "adio"nu a spus,a plecat in graba trantind amintirile dupa ea,a plecat lovind talangerele din fata ei,a plecat in graba,a plecat,a plecat,a plecat...
"Dar eu nu-i pot face rau,ma doare"
"Dar tu inca o mai iubesti-i am raspuns nemaisuportand reptarea continua a sentimentului coplesitor de durere...I-am spus-o pentru ca ea sa sfarseasca ce a-nceput pentru ca nu voroiam sa o mai doara sau poate din mult prea egoistul sentiment ca nu am nevoie de un preludiu pentru ceea ce stiu ca va urma intr-un mod pe care l-as numi aproape imprevizibil..."
"Ma doare,ma doare...Intelegi??Ma doare!"
"...Stiu..-i-am spus micutei lasand ca lacrimile sa curga pe chipul livid si obosit-stiu-i-am spus neavand alte cuvinte de asta data-stiu-i-am repetat asezandu-ma pe piatra rece de sub care rasarise spre a lumina viata-stiu-i-am spus fara ca macar sa o imbratisez-stiu-i-am spus cunoscand prea bine sentimentele despre care ea vorbea printre suspine,stergandu-si cu agresivitate lacirmile ca un copil care nu vrea sa se intample ceea ce se intampla dar care nu stie ce sa faca,cum sa opreasca totul..."
No comments:
Post a Comment