Cred că nimeni nu a înţeles tragedia noastră

Nu mai ai nimic de spus,nici lacrimi de vărsat, pentru că
astăzi e o nouă zi,astăzi ţi-au mai rămas doar viciile.
Paltonul ros îţi înveleşte trupul iar ţigara îţi stăpîneşte setea pentru următoarea zi
scurgînd din tine câte o halbă de viaţă.
Ia-ţi adio de la zilele cu soare când oamenii erau oameni
pentru că tu ştiai prea puţine despre viaţă;
astăzi e o nouă zi, ţi-au mai rămas doar viciile.



Ieşi din curte cu ţigara aprinsă iar la colţ de stradă,
trage copilă cocs pe nas, nu-ţi mai stăpâni rictusul!
La capătul zilei se află nodul ce-mpleteşte păcatele tale, şi în ele se revarsă
ale mamei, ale tatălui, ale fratelui, ale prietenului;
La capătul zilei e nodul lacrimilor din bărbia ta, lacrimile de ieri, de alaltăieri, dar,
astăzi e o nouă zi, ţi-au mai rămas doar viciile.


Îţi aminteşti de ochi, zâmbet, mîini şi încă de vocea ei
dar ştii că a murit, şi ştii şi de ce...
Astăzi nu va mai conta pentru ce plăteşti, pentru tine, pentru toţi
pentru că oamenii te-au amăgit cu lumea lor plină de nimic
iar tu ai zâmbit,

cred că nimeni nu a înţeles tragedia noastră!