O rană

Mi-am deshis o rană în palmă şi palma mă arde şi puroiul curge. Dis-de-dimineaţă m-am spălat pe mâini şi rănile s-au deschis mai tare. M-am tăiat: de-a lungul vieţii, de câteva ori, de-a lungul minţii, de şi mai multe ori iar de-a lungul inimii, am stagnat. Mă ustură până la lacrimi când încerc să întind palma. Azi, prietene, nu pot să te mângâi, nu pot să te ţin de mână, nu pot să-ţi aduc un pahar cu apă. S-ar putea să te infestez şi pe tine cu puroiul meu.
Bucata de plastic cu care mi-am raşchetat aseară carnea-n palmă, am rătăcit-o în geantă. Acolo am rătăcit şi mila şi dragostea şi căldura.În geanta mea. Acolo e haos. Şi dacă vrei să ştii, nici măcar nu le-am rătăcit. Le-am aruncat acolo. Aşa cum îmi arunc bricheta. În speranţa că poate atunci când voi avea nevoie de ea, o voi găsi şi o voi folosi. La fel voi folosi şi beţigaşul de plastic, să-mi scormonesc in palmă . Am învăţat sunetul periodic al gravării pielii . Şi voi ţine minte că mai erau câteva chestii "de folosit" în acel rucsac de firmă.
De la încheietura cu antebraţul până la vârful degetelor totul este tocit şi deschis, purulent, uzat şi arată trist şi dureros. Am impresia că forul interior arată la fel.