Printre ganduri de zambete,printre priviri somnoroase il zaresc pe el..E undeva intre somn si trezire,si acum este momentul in care pot sa-mi simt sufletul fericit,pentru ca el este acolo si nu are de gand sa plece....Si ma simt implinita.....Ca in fiecare dimineata in care stau si ii veghez somnul dulce si il sarut cu grija pe frunte....El nu stie asta...Ma joc usor in parul lui chiar de ar fii sa-l trezesc pentru ca in fond si la urma urmei exact asta vreau,sa se trezeasca,sa ma vada acolo,sa zambeasca,sa se intinda somnoros si sa ma ia in brate si sa ma sarute....Pentru ca atunci este cel mai minunat moment,cand nici unul dintre noi nu a iesit din casa,cand nu exista alt gand decat ca langa noi este cel care ne doream sa fie,este cel mai pur moment pentru ca rautatile de afara nu ne au atins,nu ne-au distantat prin vreo cearta sau vreo privire neplacuta....Stam imbratisati minute in sir,si nu vreau sa se mai termine niciodata,vreau sa fie asa pentru tot restul vietii noastre...Si da,mi ar placea o cabana la munte,unde sa fim doar noi doi,sa facem dragoste cand picaturile de apa se scurg pe geamurile aburite...Imi place cand ploua.......Dar ma gandesc ca acum ar bea o cafea..Ma ridic,ma invelesc in cearceaf si ma indrept spre bucatarie cu imaginea lui de copil somnoros in minte,si cu atingerile lui gravate in piele...
It will last forever:)
No comments:
Post a Comment