Sa stii ca nu e usor sa mi se ghemuiasca sufletul de frig in toiul verii, sa-mi transpire ochii sub bataia soarelui sau sa nu ma intreb cine iti va lumina umbra pe o zapuseala ca asta... Nu e usor sa-mi imprim zambetul pe sticla..
Stiam ca picaturile se scurg printre degete dar cand mi-a secat palma mi-am amintit ca am uitat sa sarut ultimul strop. Am gasit liniste in incetarea lor de a se lovi de podea dar si adancituri sub talpi. Am gasit aciditatea infipta in golurile din palma. In nebunia mea am gasit si tulburarea , am gasit si linistea... Cineva a uitat sa ne puna cuvinte in gura.. Adancesc mana in una din gaurile din parchet, masor, ridic, arat... Cam atat a durut... Un metru de mana adunat din adancituri...Pe spatele palmei am cicatricea fulgerului ce a strapuns pieptul gol..
Ti-e teama ca am sa ma exprim, si fugi si fugi si ochii tai imi spun ca nu prea departe, si fugi si fugi... Oare ce culoare au ochii tai?.. Si fugi si fugi si lovesti pamantul aruncandu-ti degetele de la picioare inainte, indoind genunchii...Si fugi, si fugi, si stiu ca ochii tai ma mint si fugi, si fugi, si fugi departe, si nu stii, nu, nu stii, eu nu mai am limba.... Si fugi si fugi si uiti si asta doare.. Oare ce culoare au ochii mei? Si fugi si fugi de teama ca o sa ploua si o sa-mi umezesc mana, si fugi si fugi si nu stii ca mana nu mai e...
Si fugi, nu te opri, nu te opresc, fugi, fugi in palme, ca e cel mai bine pentru articulatii.. Asa, palma nu o sa te mai doara.. Si nu mai da, nu, nu mai da nimanui paicaturile tale, nu, nu te mai da nimanui...Si fugi, fugi departe, fugi si adaposteste-te de seceta...
No comments:
Post a Comment