Nu am cuvinte...

Sub umbra castanilor, eu nu am umbra. Si visele intregi intra pe sub usa si usa e prea inalta si prea scurta si vorbele nu le recunosc. Si azi eu sunt straina in fata mea iar tu esti un necunoscut. Si afara nu mai ploua de mult si imi e frig fara hainele ude. Si cam atat... Restul e doar basm...

Caused by silence

.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Solum Pluviae pro Siccitas

Sa stii ca nu e usor sa mi se ghemuiasca sufletul de frig in toiul verii, sa-mi transpire ochii sub bataia soarelui sau sa nu ma intreb cine iti va lumina umbra pe o zapuseala ca asta... Nu e usor sa-mi imprim zambetul pe sticla..

Stiam ca picaturile se scurg printre degete dar cand mi-a secat palma mi-am amintit ca am uitat sa sarut ultimul strop. Am gasit liniste in incetarea lor de a se lovi de podea dar si adancituri sub talpi. Am gasit aciditatea infipta in golurile din palma. In nebunia mea am gasit si tulburarea , am gasit si linistea... Cineva a uitat sa ne puna cuvinte in gura.. Adancesc mana in una din gaurile din parchet, masor, ridic, arat... Cam atat a durut... Un metru de mana adunat din adancituri...Pe spatele palmei am cicatricea fulgerului ce a strapuns pieptul gol..

Ti-e teama ca am sa ma exprim, si fugi si fugi si ochii tai imi spun ca nu prea departe, si fugi si fugi... Oare ce culoare au ochii tai?.. Si fugi si fugi si lovesti pamantul aruncandu-ti degetele de la picioare inainte, indoind genunchii...Si fugi, si fugi, si stiu ca ochii tai ma mint si fugi, si fugi, si fugi departe, si nu stii, nu, nu stii, eu nu mai am limba.... Si fugi si fugi si uiti si asta doare.. Oare ce culoare au ochii mei? Si fugi si fugi de teama ca o sa ploua si o sa-mi umezesc mana, si fugi si fugi si nu stii ca mana nu mai e...

Si fugi, nu te opri, nu te opresc, fugi, fugi in palme, ca e cel mai bine pentru articulatii.. Asa, palma nu o sa te mai doara.. Si nu mai da, nu, nu mai da nimanui paicaturile tale, nu, nu te mai da nimanui...Si fugi, fugi departe, fugi si adaposteste-te de seceta...

Dum spiro, spero....

Dureros in lacrimile mele si adanc in sufletul meu este ca a ajuns sa ma orbeasca soarele celorlalti. Cand in intunericul meu , gasesc culcusul de mucegai ce-i calduros si umed imi amintesc ca nu sunt fericita. Ma complac in panza mea si rad spunandu-mi ca am avut si zile mai bune. Mai las sa curga 2,3, 4 lacrimi si apoi ma mint ca sunt fericita.
Dimineata cand ma trezesc ma doare roua frunzelor pe coapsele secate de prea multa fericire si-mi taie respiratia aerul prea proaspat pentru un suflet greoi, plin de regrete. Mai stau in pat, mai fumez o tigare, mai trag un crac de pantalon dezgustata de paloarea picioarelor, mai machiez un ochi sa accentuez un cearcan, mai ard un fir de par, mai scrumez in poala.
Dureros in secatuita-mi fire e lenea ce-n loc sa-mi arda calorii ma impinge spre obezitate;lenea de a face ceva pentru a nu fi dezamagita din nou. Cand in linistea mea imi amintesc nerealizatul si realizatul plang din greu cu lacrimi invizibile si-mi storc inima de-atata apa sarata ce-a strans, saraca.
Noaptea ma umilesc iar el stie. Dureros e nodulul sperantelor incalcite din inima mea si al rugamintilor desarte din sufletul meu. Noaptea ma doare sunetul animalelor cu roti si al fluturilor debusolati, al greierilor... Ma doare fantoma mea si ma doare a ta si ma doare ipohondria genunchiului blegit si al orgoliului schilodit.
Dimineata vine iar, Ira Algor, iar tu nu mai esti Ira, esti Nihil!

Ce inseamna sa fii femeie?

Prietenii mei nu-mi dau dreptate, dar e al naibii de greu sa fii femeie. Pare un cliseu, stiu.. Dar nu ma refer la cat imi ia sa ma machiez, sa-mi indrept parul, la dietele interminabile, pantofii atat de greu de ales, de fixat pe piciorul Cenusaresei... Nu la asta ma refer... Ci la mine ca...Femeie!De ce spun asta? Pentru ca eu ca femeie, vreau sa am ceea ce-mi doream acum un an, acum doi ani, acum trei ani, ceea ce imi doresc acum, si sa nu cumva sa uit, vreau si ceea ce-mi voi dori peste un an, doi, trei, totul la gramada!

Vis-a-vis de barbati, Eu, sunt pur si simplu, orgoliul necizelat, in esenta pura! Sunt si o luptatoare, de multe ori lovesc ca nu cumva amorezul sa creada ca sunt vreo gratuitate sau vreo proprietate privata. Am invatat sa ma ofer fara sa las impresia ca ma vind, am invatat sa fiu rea ca sa nu il plictisesc-ceea ce e bun, nu satura barbatul- ,am invatat sa fur ceea ce nu mi se da si parasesc inainte sa ma poata parasi cineva!

Sa fiu femeie inseamna sa me simt sexy, sa rad cu glasul unul copil, sa fiu aroganta pentru a intrema senzualitatea, sa fiu voluptoasa in lenjerie intima, sa fiu prostuta, sa fiu vesela, sa fiu puternica, sa fiu vulnerabila, sa fiu cruda , sa fiu inocenta, sa fiu perversa, sa fiu doamna, sa fiu usuratica, sa fiu mama, sa fiu iubita, sa fiu cuminte, sa las loc sa se nasca temerile.

Sa fiu femeie inseamna ca in fiecare zi sa maschez sentimentele sub o pojghita de fard, sa zambesc cand ma doare sufletul, sa rad pentru ca celalalt sa prinda putere, sa protejez ce este al meu de rautatea din jur, sa uit de mine pentru celalat, sa stiu sa ma fac iubita, sa stiu cand sa plang, sa stiu cand sa rad, sa stiu sa iert, sa stiu sa pedepsesc...

Sa fiu femeie, pentru mine, inseamna sa stiu ce vreau... pe o perioada de timp...

Leucemic

Ora 07:00
Fiecare vergea se aşează paralel in tocul ferestrei.
Alice mărunte pentru vânat oameni si animale mici,
Se izbesc de pământ.
Un gang vast, vestibul de ceremonii
Adăposteşte un fumător pleşuv .

Ora 08:00
Rictus inţepenit,
El e ea, şi tremură obsesiv
Legănând un bocet sacadat
Mişcarea-i un tic-tic ritmic

Ora 09:00
Privirea ridicata. M-a vizat!
Celule cangrenate, îmbulzite, afectate.
Fatigabilitate destinată.
Trial clinic eşuat

Ora 10:00
Râs ironic, metalizat
Izbeşte timpanul,
În ecou , "eu mă duc"
Regret decizii luate
Ofer fericire pe tavă
Sper să nu fie vina mea.


Ora 11:00
-Prizonier "x" ! O ultimă dorinţă!
-Aş dori o ţigară

Ora 12:00
Îi ofer ţigară. Îi aprind ţigară
Îi ofer cuvânt. Se prăbuşeşte
Peste tot noroi. E apă si e pământ...
E creier răspândit şi e fum...

Flashes S-a scufundat-part I -

Dacă ar fi ştiut! Dar nu a fost să fie!


Buy me with a coffee o iniţiază în lumea Underground-ului. O ia de mână, hai să mergem la o expoziţie de tablouri, hai să deviem cursul.
"Eu sunt S, să nu mai vii pe aici că te învăţăm la prostii" .
"Nu mă supăra! Ai cinci mii? "
"Las-o mă în pace, că-i nouă! "

Corabia nebunilor refuză sfaturi.

Bairam.
Parcul poponarilor:
-Acolo vin ciudaţii lumii interlope,ia-i, adu-i încoa' (...)Eşti înceată. Mă duc eu! Mă prinzi din urmă!(Buy me with a coffee is a total bitch sometimes)
O prinde din urmă după cum i-a spus dar cu un anunţ şocant: apar carourile neinvitate, s-a dus dracului bairamul jeans-ilor prespălaţi, al pantalonilor jupuiţi din piele! Fătălăul a sosit şi el- el o deflorase pe our total bitch care suferea abandonul zburând din pulă în pulă- ce era de făcut? Nimic. Trece peste tragedia sosirii zburdalnicului Fătălău şi al carourilor narcotizate!
Era fum, era întuneric, era lume, era "Alala" pierdută de her best friend Corabia nebunilor, era alcool, prima şurubelniţă portocalie adusă de la Polul Nord, o însângerată Mărie cu un Bitter, un Ovidiu plângăcios, o femeie ieftină de ciocolată pe care o strigau derbedeii"Tanita", un gât de struguri pisaţi! Erau doar 15, poate 16 ani!!!
Revoltă! Urlet! Nou-venita se trezeşte din somnu-i alcoolizat! Our total bitch se tăvăleşte pe jos în lacrimi. Carourile pirsate dar de astă dată, paradoxal, de etnie rommă, îl loveau pe tânărul şi cinstitul (sau nu) S. Curajoasă sau inconştientă, neprihănita "Corabia nebunilor" îl salvează. Petrecerea continuă, promovăm lesbianismul, sexul în grup, sadomasochismul! Pardon, promovează! Restul sunt detalii!

BLANC DE MEMORIE!

În lumea ce coboară jos vouă
V-am creat un mic bordel
Nimic nu e stabil, înăuntru plouă
Rabdă nicotină, zvâcneşte venă dupa heroină,
Prinde-n sac bucăţi de carne
Afară aşteaptă duba să vi le-ncarce!


Micuţul bordel, lăcaş al dezgustului, avea o aromă de mucegai, leş, puroi, infecţie care pur şi simplu le hipnotiza. De ce ar mai fi plecat? Aici nimeni nu avea viitor, toţi aveau un trecut.
"Corabia nebunilor" oscila între pământul păcătos de sub pământ şi locul tenorilor din parcul poponarilor! A ales! A coborât treptele întunecate, cu teamă, era un loc nou, promitea aventuri, promitea distracţie... În castelul tuturor era un separeu ce adăpostea două mese ale păcatului, imediat cum coborai, pe partea dreaptă. Buy me with a coffee a ales pentru Corabia nebunilor şi Alala canapelele de piele ce făceau trecerea spre depozitul de Alcool, undeva lângă scena unde se făceau remarcaţi artiştii underground, bâjbâind afon şi pueril, vorbe cu conotaţii sexuale! Prima misiune: "Cere un foc! " . Zis şi făcut. Corabia nebunilor alege locul păcătos care i-a atras atenţia când a coborât. La auzul vocii ei cerând un foc, prădătorii întorc privirea. O măsoară din cap până în picioare, din cap până în bust, din bust până în călcâie, din călcâie pân'la mijloc: fresh meat! Câteva brichete se aprind.
Apoi veşnica întrebare: "Ai cinci mii?" .Dar Buy me with a coffee deja împărtăşise cu ea comoara chetei; ba chiar o învăţase cum să păstreze banii acumulaţi prin trudă şi efort, răspunzând acestor scursuri ale societăţii printr-o întrebare: "Voi faceţi chetă la chetari? " . Dacă răspundeai asta pe stradă unora, ce vroiau şi ei, săracii, două, trei, patru, cinci, şase mii de lei (vechi, binînţeles) te trezeai cu un zâmbet cald, dar aici, prădătorii, întorceau capul dezinteresaţi, în semn că nu reprezinţi vreun pericol în societatea lor cum la fel de bine eşti un jeg ca şi ei care nu merită atenţie dat pentru că nu eşti o sursă de unde pot stoarce bani.
După "o viaţă de om" petrecută aici, de la primul Lucy in the Sky of Diamonds care l-a crucificat pe un bun prieten cu un cui în cap, până la alcoolul de toate felurile, de la prieteni ameninţători până la scursuri copilandre (ca şi ea de astfel) , de la răpciugoşi obsedaţi până la EL, de la săruturi până la vizionarea unui act dezgustător numit "sex oral" (da, una din preocupările masculilor underground: fete, bune de păstrat, nu de aruncat la câini în dube ci târâte în baie pentru a cunoaşte mica lor răţuşcă: "Wow, dar acest buton ce face?! " . Nimic interesant, singura ta problemă este "cutia de păstrat amintiri" conectată la Bar ) s-a schimbat, era nebună,era de neoprit, vroia mereu mai mult, vroia să trăiască toată viaţa in pantalonii ei largi, cu maiourile ei mulate, cu părul ei veşnic prins în coadă, cu noi prieteni dragi, mereu la Festivalul berii, mereu râzând ! Masa din separeu a fost consacrată ca fiind masa ei, masa lor!
A apărut si un "el". El dăruia, paradoxal contracost, supradoze de vise. A venit şi rândul ei pentru un "WOW, dar acest buton ce face?", dar curiozitatea ei era dedicată intru totul PRIMEI IUBIRI. El vroia sex. Ea îl iubea dar ştia că a-i face pe plac însemna sfârşitul, dat pentru că bărbaţii nu dădeau trofee virginelor. El era cu o alta. Ea a avut ghinionul de a o cunoaşte. S-a gândit să o termine cu el. În seara în care i-a mărturisit că ar vrea să sfârşească mica sa escapadă, el a insistat să o strângă în braţe, ea l-a respins, el a bruscat-o trăgând-o în braţele lui. A eliberat-o. I-a promis că va rămâne doar cu ea. Ea nu a crezut. El s-a supărat. Cu privirea în pământ i-a spus: "Mulţumesc pentru tot, Corabie a nebunilor, mulţumesc pentru tot. " . A plecat. Ceva s-a rupt din ea. L-a mai întâlnit după un an. El nu a privit-o în ochi. Ea a tremurat. Dar nu va uita niciodată ochii verzi aţintiţi asupra ei, poveştile de pe gangul de la "Intrarea ursuleţilor" , nu va uita buzele lui. Nu are de ce!
Locul de sub lume a fost astupat. S-au rupt legături! Fiecare pe drumul lui. Până şi Buy me with a coffee o semi-abandonase, era rănită. Alala şi cu Corabia nebunilor i-au luat locul printre prietenii vechi. Ar fi vrut să o ierte. Dar nu ştia pe atunci ce făcuse.


BLANC DE MEMORIE!


Dar naivitatea persistă, ea e încă un copil, nu poate deschide ochii, nu poate! Nu există noţiunea de rău sau de bine, există "Alala" pornită la drum cu ea, din acelaşi loc, spre acelaşi loc. Pentru "Alala" s-a numit evadare!
-No more alcoholic papa in my life- şi-a spus frumoasa "Alala" , într-o vreme în care o iubea atât de mult pe "Corabia nebunilor".
Dar lasă asta. Trecem direct la omul cu burtă de bere. Despre prietenia lor, voi vorbi mai încolo.
Acolo sunt scări. Sunt scări reci. Anii sunt mâncaţi repede. Alcoliştii în geci de piele au venit să sărbătorească în faţa locaşului dedicat culturii un oarecare 1 decembire. La mulţi ani!
Corabia nebunilor era cu Alala şi cu Oscar pe acolo, la o plimbare. Nenorocitul o vede. O cheamă. O obligă să practice mult cunoscuta chetă alături de el. Nimeni nu intervine, notoriul şi-a făcut apariţia, ghinionul Corabiei nebunilor. Se pierde de prietenii ei. Rămâne cu el şi cu Alala. Alala nu a abandonat-o decât când ea a insistat. Ebrietate. El îi amintea de PRIMA IUBIRE din locul de sub lume, el părea de încredere; de ce i-ar fi făcut rău? De amoru' artei!



BLANC DE MEMORIE!


Zilele frumoase s-au risipit pe tărâmul microbiştilor
Eşti o fecioară mânjită de sărutări!
Unde te duci? Eu sunt cimitirul trecutului pe o albă coală,
Hai, vino, aştearnă-mi-te în poală!


În întunericul serii, pe un câmp al regulilor în lumea bărbaţilor, o ademenea fără cuvinte. Ea nu întreba. Omul cu burtă de bere nu i-ar face rău pentru nimic în lume, e rudă cu măsa! Blugii rupţi! Şliţul lui desfăcut! S-a întors, a întors-o, cu spatele la el, nu are relevanţă:
-Stai, opreşte-te!
Nimic. Se zbate. Nimic. Se zbate. Nimic. Se zbate. Nimic. Se zbate. Nimic. Se zbate. Nimic! Se opreşte... S-a dezamăgit pe ea însuşi... Şi pe vânzătorul de supradoze de vise. Curge. Sângele curge. El se sperie. Curge. El se sperie. Ea nu poate să plângă. El se sperie. O şterge de sânge cu şerveţele. S-a terminat primul pachet, s-a terminat al doilea. Se scuză că nu găseşte şerveţelele umede, susţine că nu înţelege unde sunt; doar se echipase cu de toate înainte de a pleca de la el din oraş. Vrea sa continue. Ea e pierdută. O întoarce cu spatele:
-Apleacă-te puţin! Doare. Ea nu scoate nici un sunet. Doare. Îl aude. Geme sacadat în urechea ei, geme şi o numeşte "perversă mică". O îngeunchează. Îşi termină treaba. Ea îşi trage pantalonii ce între timp fuseseră lăsaţi de el în vine, pentru o a doua partidă. El o ia de mână. Pantalonii erau lac de sânge. O târăşte după el, ea nu vorbeşte. O şochează cu un "te iubesc,vreau să fi nevasta mea". Nu mai înţelegea nimic. Îi era scârbă. Îi era scârbă şi frică.
-Dar eu sunt la liceu, eu trebuie să îmi termin studiile, nu înţelegi?
Următorul pas: e în tren cu el. Au ajuns la munte, s-au întors de la munte. Pleacă spre casă. Se duce pe la Alala. Alala e şocată, e speriată, ţipă întruna :
-Ce ai făcut? Ai pantalonii plini de sânge! Ce ai făcut?
Corabia Nebunilor ştie ce a făcut. Doare. Doare omul cu supradoze de vise, dor anii din lumea de sub pământ, doare prietenia cu Alala şi cu Buy me with a coffee, dor poveştile din care nu învăţase nimic, dor cuvintele, dor picioarele...
-E ok, chiar e ok. Nu s-a întâmplat nimic. E ok. Eu sunt ok. Totul e ok.
Se duce acasă unde nimeni nu obsearvă. Ajunge în cameră. Se schimbă. Seara se duce la Buy me with a coffee. Îi povesteşte. Buy me with a coffee aflase de la Alala. Nu a înţeles povestea Corabiei Nebunilor, Alala îî spusese că a încercat să o convingă timp de 1000000 de ore să vină acasă, dar nu a vrut. Alala se simţea vinovată şi acum se scuza. A durut-o pe Corabia Nebunilor pentru că Alala exagerase şi nu avea de ce, pentru că ea şi-a asumat responsabilitatea pentru tot, a durut-o când our total bitch o întreba cu superficialitate cum a fost. Şi atunci şi-a dat seama că trebuie să se ajute singură, că nu e nimeni acolo. Şi a decis să se prefacă în continuare că totul e ok, să nu povestească niciodată că omul ăla a numit-o "perversă mică" iar după asta a obligat-o să facă lucrul acela urât din băile de sub pământ pe care-l făceau doar fraierele teribliste. A suferit. A pierdut prea multe într-un timp prea scurt. Corabia Nebunilor s-a scufundat. Va suferi o nouă schimbare.

Cred că nimeni nu a înţeles tragedia noastră

Nu mai ai nimic de spus,nici lacrimi de vărsat, pentru că
astăzi e o nouă zi,astăzi ţi-au mai rămas doar viciile.
Paltonul ros îţi înveleşte trupul iar ţigara îţi stăpîneşte setea pentru următoarea zi
scurgînd din tine câte o halbă de viaţă.
Ia-ţi adio de la zilele cu soare când oamenii erau oameni
pentru că tu ştiai prea puţine despre viaţă;
astăzi e o nouă zi, ţi-au mai rămas doar viciile.



Ieşi din curte cu ţigara aprinsă iar la colţ de stradă,
trage copilă cocs pe nas, nu-ţi mai stăpâni rictusul!
La capătul zilei se află nodul ce-mpleteşte păcatele tale, şi în ele se revarsă
ale mamei, ale tatălui, ale fratelui, ale prietenului;
La capătul zilei e nodul lacrimilor din bărbia ta, lacrimile de ieri, de alaltăieri, dar,
astăzi e o nouă zi, ţi-au mai rămas doar viciile.


Îţi aminteşti de ochi, zâmbet, mîini şi încă de vocea ei
dar ştii că a murit, şi ştii şi de ce...
Astăzi nu va mai conta pentru ce plăteşti, pentru tine, pentru toţi
pentru că oamenii te-au amăgit cu lumea lor plină de nimic
iar tu ai zâmbit,

cred că nimeni nu a înţeles tragedia noastră!

Sunt un demon,Lala.....

άγγελος



De multe ori m-am intrebat cum poti sa inveti ceea ce nimeni nu stie..Raspunsul poate fii "trecerea timpului".Vreau sa vad cum trece timpul si sa invat ceva din asta...imi trece prin cap..Dar eu vreau multe...Intotdeauna am vrut multe dar niciodata nu am facut ceva pentru asta.Unii o numesc "comoditate" ,altii"lasitate".Eu doar am crezut in Univers si tot timpul am stiut ca va fi bine.Nu a fost mereu bine;iar ceea ce a fost bine a durat o farama din mine...Si in durata lor,lucrurile bune care s-au intamplat m-au sfasiat.Cate o farama,cate o farama..Nu m-au sfasiat de umanitate ci de "intelegere".E atat de crunt;atat de crunt incat acum nu mai inteleg.Nu sunt mai plina de intelepciune in urma trecerii timpului,mai buna sau mai desteapta,sunt blocata.Nu mai vad,nu mai aud,nu mai am speranta intreaga.Mai am o bucata de"as vrea"...Care nu e prea puternic;e doar un "as vrea".
Pentru prima oara as striga dupa ajutor dar nu am cum pentru ca nici eu nu mai inteleg.Si chiar daca ar exista un "salvator"nu ar avea ce sa faca pentru ca nu am cum sa-i spun unde doare.Dar as vrea sa fie aici,macar sa-l simt,sa stiu ca nu sunt singura....
Gandindu-ma la ce se-ntampla realizez ca intr-un fel am murit.Astept cu toata increderea sa se intample ceva,orice dar nu pot vedea cum ar fi daca s-ar intampla.Astept sa te intorci tu,mi-am pus toate bazele in faptul ca te vei intoarce.Intradevar,nu ma gandisem cum va fi cand vei veni,eram sigura ca"va fi bine",probabil....Pe parcus pana si farama asta de"as vrea"(sa te intorci)a inceput sa se topeasca.Pentru ca eu nu inteleg si nici nu mai pot vedea cum va fi mai departe.Imi spui ca incerci,ca tragi tare si ma uit in jurul meu si totul s-a destramat,si ma gandesc ca daca eu nu vad cum ar fi mai departe,in orice privinta,nu numai in cazul nostru,poate este pentru ca tu nu vei mai avea la ce sa te-ntorci...Poate de-asta nu mai am un scop,o nenorocita de dorinta.Poate asta e sfarsitul meu.E ciudat doar pentru ca am debutat glorios....Dar poate gloria aia a consumat ce eram,poate am facut alegerile gresite...Si e atat de liniste in jur si atat de zbuciumat totul in mine...E haos...Si nici tie nu am ce sa iti spun,cum sa iti explic,ce sa iti explic.Pentru ca eu nu mai sunt eu.Dar sunt mult prea lasa sa iti dau drumul pentru ca simt ca macar tu ai cunoscut-o pe Andy si simt ca te pot minti ca inca ma mai iubesti si simt ca te pot minti ca nu te-am dezamagit!Dar stiu ca te-am dezamagit asa cum am dezamagit pe toata lumea!Dar gandeste-te o clipa ca pe tine te-am dezamagit iubindu-te...Si atunci da-ti seama cat de rea pot fi!Eu nu tin cont ca iubesc,atunci cand ma simt ranita de un lucru,oricat de mic ar fi, sau mai rau:atunci cand cred ca sunt ranita,reactionez..Apoi daca reactionezi si tu mi se pare injust.Eu sunt inumana,nu tu!!Eu nu stiu sa iubesc decat atunci cand ranesc pe cineva.Macar atunci stiu sigur ca iubesc persoana respectiva pentru ca mi-am dat silinta sa lovesc unde doare mai tare.Pacat ca nimeni ,si in niciun caz tu, nu are de ce sa suporte asta..Nu stiu ce ai facut de am ajuns sa te iubesc atat de tare ..Si e urat,e dezgustator,pentru ca o iubire ca a noastra ar fi trebuit sa scoata ce e mai bun din fiecare.Iar tu ai reusit!Ai iubit sincer,ai iubit frumos,bland,cald,linsititor...Iarta-ma ca eu nu am putut mai mult de atat....

Pete de sange ...

Niciodata nu plange , valoarea lacrimilor tale depasesc cu mult sentimentele .
Niciodata nu te lasa ranita de aparente .... timpul spulbera orice farama de indoiala pe care o ai ...
Niciodata nu fi trista pentru mine ... intodeauna voi fi acolo ... intr-un fel sau altul
Niciodata nu fi speriata pentru mine , sunt ceea ce sunt si niciodata nu ma schimb ...
Niciodata nu te teme de mine , nu pot crea rani fara sa fiu provocat ....
Niciodata nu te ingropa in amintiri ... sunt ale tale , ale noastre ... dar sunt de domeniul trecutului ...
Niciodata nu incerca sa fii ceea ce nu esti , te iubesc pentru ceea ce esti , pentru ceea ce o sa devii ...
Niciodata nu te lasa dusa de cuvintele altora ... ei vor veni ....vor pleca .... noi vom fi intodeauna ....
Niciodata nu fi suparata pe mine ... suntem tot ceea ce avem impreuna ..
Niciodata nu te feri de mine , atunci cu singuranta ma voi simti tradat ..

Nu stiu cate din"regulile" tale am incalcat..Poate pe toate..Dar stiu ca nu ai cum sa iubesti ceea ce sunt...Asa ca, άγγελος iarta-ma din nou....Iarta-ma ca sunt inumana.Iarta-ma ca nu pot sa-mi focalizez puterea pe ceva bun.Iarta-ma ca te-am ranit.Iarta-ma la infinit ca nu te-am iubit asa cum trebuia,ca nu ti-am aratat nimic bun,frumos...Iarta-ma pentru ceea ce sunt si nu ma condamna!

"Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi să-ti dau mai multe."
(G.G.M.)
Pentru prima oara am trait sentimentul asta,si,Lala,eu nici atat nu pot face....


Ira Algor

William Wordsworth "Splendour in the grass"

What though the radiancewhich was once so bright

Be now for ever taken from my sight,

Though nothing can bring back the hour

Of splendour in the grass,of glory in the flower,

We will grieve not, rather find

Strength in what remains behind;

In the primal sympathy

Which having been must ever be;

In the soothing thoughts that spring

Out of human suffering;

In the faith that looks through death,

In years that bring the philosophic mind.

William Wordsworth's 'Splendour in the Grass' is the poem we hear in the 1961movie by the same name. Natalie Wood and Warren Beatty starred and Wood wasnominated for an Academy Award for her role as Deanie, Beatty's girlfriend.The poem is from Intimations of Immortality from Recollections of EarlyChildhood, which begins with the majestic: There was a time when meadow, grove, and stream, The earth, and every common sight, To me did seem Apparelled in celestial light, The glory and the freshness of a dream.The entire ode is well worth reading.