O rană

Mi-am deshis o rană în palmă şi palma mă arde şi puroiul curge. Dis-de-dimineaţă m-am spălat pe mâini şi rănile s-au deschis mai tare. M-am tăiat: de-a lungul vieţii, de câteva ori, de-a lungul minţii, de şi mai multe ori iar de-a lungul inimii, am stagnat. Mă ustură până la lacrimi când încerc să întind palma. Azi, prietene, nu pot să te mângâi, nu pot să te ţin de mână, nu pot să-ţi aduc un pahar cu apă. S-ar putea să te infestez şi pe tine cu puroiul meu.
Bucata de plastic cu care mi-am raşchetat aseară carnea-n palmă, am rătăcit-o în geantă. Acolo am rătăcit şi mila şi dragostea şi căldura.În geanta mea. Acolo e haos. Şi dacă vrei să ştii, nici măcar nu le-am rătăcit. Le-am aruncat acolo. Aşa cum îmi arunc bricheta. În speranţa că poate atunci când voi avea nevoie de ea, o voi găsi şi o voi folosi. La fel voi folosi şi beţigaşul de plastic, să-mi scormonesc in palmă . Am învăţat sunetul periodic al gravării pielii . Şi voi ţine minte că mai erau câteva chestii "de folosit" în acel rucsac de firmă.
De la încheietura cu antebraţul până la vârful degetelor totul este tocit şi deschis, purulent, uzat şi arată trist şi dureros. Am impresia că forul interior arată la fel.

Oly one step to lose a soul.. Learn it from the best...

Nu isi mai are rostul pentru ca tu nu vei inceta niciodata sa, si eu, cand sunt suparat ma abtin fara probleme. In ultima perioada nu am mai putut si uite ce s-a intamplat ...

Si te-am rugat de prea multe ori sa te controlezi ... pentru ca eu ; eu o fac , si nu iti arunc in brate tot felul de cuvinte simple dar care dor ...
Tu nu intelegi , chiar nu stiu de ce dar nu reusesti sa ma intelegi pe partea asta , si crede-ma ca nu imi vine sa cred ca nu am fost capabil; capabil sa imi tin in frau pornirile.... Nu a fost sa fie ...In fine , nu stiu daca tu vezi de deasupra situatia . dar ...papa

Da... poate pur si simplu nu a fost sa fie.. as vrea sa ma doara numai pe mine.. indiferent de ce zic , zic multe, n as fi vrut ca pe tine sa te doara vreodata.

Tu chiar nu cred ca esti in masura sa intelegi ce simt eu acum , cand nimic din ce simt nu pot stapanii ... Cand nimic din ce m-a facut sa fiu acel " ... " nu mai functioneaza... Datorita mie, cu ajutorul tau , amandoi am sfaramat , strivit si disturs toate acele lucruri care m-au facut atat de special ... Toate acele lucruri de care erai mandra ....

Da.... e ciudat cum doi oameni care se iubesc pot distruge atat de mult...

Acum , sunt doar un simplu om , nimic special numai vreau sa am de acum ... nu mai vreau nimic ...Ti-am zis acum mult timp , tu esti singura care ma poate distruge... Si sunt ferm convins ca iti aduci aminte ca ti-am zis asta

Imi aduc aminte.. Si imi aduc aminte si ca nu am avut intentia de a distruge ceea ce esti ci dimpotriva.. Unele lucruri pe care le faceai.. Erau... Nu ale tale... si de aici pana la a izbucni , cand nu inteleg ceva, nu a fost mult...


Nu inteleg ce este asa de greu sa te prinzi de ceva cand iti este repetat de atatea ori ... Cand am spus acelas lucru de multe ori ... "...", i'm at the edge...

Da... dar sa faci lucruri care nu iti sunt dedicate, care nu sunt de tine, care nu te reprezinta, pentru mine nu a avut legatura..A fost ca un continuu cnontrast care m a facut sa fiu confuza.. Si iti jur, sa iti fac rau tie a fost ultmiul lucru din lume pe care mi l-am dorit .Dar cand te am gasit uman , n-ai mai fost tu pt mine


Felicitari , ai distrus in fata unu dintre cele mai minunate lucruri de pe lumea asta...

Da... Ai gresit cand m-ai ales..

Habar nu ai cat de mult pot sa te urasc pentru asta... Habar nu ai cat de mult mi-am dorit ca tu sa cunosti cu adevarat unde puteam ajunge...
Habar nu ai cat de mult pot sa te urasc doar pentru simplu fapt ca mi-ai sters visul de a iti arata unde putem , amandoi ajunge...

Daca as putea da timpul inapoi, as sterge tot... Sper ca intr-o zi sa poti ierta.... A fost prea mult pentru mine...Si lasitatea mea... teama ca ma vei ura...As sterge si asta.. Sau poate as sterge ca a trebuit ca tu sa treci prin asta.. Dar stii cum e... De ce ti e teama.. Nu scpai niciodata.. Regret nespus ca nu te am lasat.... Sa se poata bucura altcineva de ceea ce mi-ai dat mie.. Si nu am meritat.....

Cat despre a se bucura altcineva de ce ai avut tu , nu as fi permis eu asta , nu e vorba de tine , ci de mine ...

Da, dar daca ai fi stiut, doar.. ca nu e bine... ca nu eu.... atunci ai fi fost bine acum..N am vrut sa distrug nimic din ceea ce ai fost.. Am vrut sa fie ca inainte.. Si n am inteles de ce nu e..

"Pentru o secunda am simtit ca fac parte din ea , pentru o secunda , pentru doi ani , sau cinci ani .... pentru mine , pentru timpul meu a trecut doar o secunda . Si as vrea , ca si tu sa vezi cum totul trece pe langa tine si tu ramai pe loc . Stiind ca nu simti nimic pentru absolut nimic , nici macar pentru tine ."
ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR. ERROR.

Nu am cuvinte...

Sub umbra castanilor, eu nu am umbra. Si visele intregi intra pe sub usa si usa e prea inalta si prea scurta si vorbele nu le recunosc. Si azi eu sunt straina in fata mea iar tu esti un necunoscut. Si afara nu mai ploua de mult si imi e frig fara hainele ude. Si cam atat... Restul e doar basm...

Caused by silence

.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Solum Pluviae pro Siccitas

Sa stii ca nu e usor sa mi se ghemuiasca sufletul de frig in toiul verii, sa-mi transpire ochii sub bataia soarelui sau sa nu ma intreb cine iti va lumina umbra pe o zapuseala ca asta... Nu e usor sa-mi imprim zambetul pe sticla..

Stiam ca picaturile se scurg printre degete dar cand mi-a secat palma mi-am amintit ca am uitat sa sarut ultimul strop. Am gasit liniste in incetarea lor de a se lovi de podea dar si adancituri sub talpi. Am gasit aciditatea infipta in golurile din palma. In nebunia mea am gasit si tulburarea , am gasit si linistea... Cineva a uitat sa ne puna cuvinte in gura.. Adancesc mana in una din gaurile din parchet, masor, ridic, arat... Cam atat a durut... Un metru de mana adunat din adancituri...Pe spatele palmei am cicatricea fulgerului ce a strapuns pieptul gol..

Ti-e teama ca am sa ma exprim, si fugi si fugi si ochii tai imi spun ca nu prea departe, si fugi si fugi... Oare ce culoare au ochii tai?.. Si fugi si fugi si lovesti pamantul aruncandu-ti degetele de la picioare inainte, indoind genunchii...Si fugi, si fugi, si stiu ca ochii tai ma mint si fugi, si fugi, si fugi departe, si nu stii, nu, nu stii, eu nu mai am limba.... Si fugi si fugi si uiti si asta doare.. Oare ce culoare au ochii mei? Si fugi si fugi de teama ca o sa ploua si o sa-mi umezesc mana, si fugi si fugi si nu stii ca mana nu mai e...

Si fugi, nu te opri, nu te opresc, fugi, fugi in palme, ca e cel mai bine pentru articulatii.. Asa, palma nu o sa te mai doara.. Si nu mai da, nu, nu mai da nimanui paicaturile tale, nu, nu te mai da nimanui...Si fugi, fugi departe, fugi si adaposteste-te de seceta...

Dum spiro, spero....

Dureros in lacrimile mele si adanc in sufletul meu este ca a ajuns sa ma orbeasca soarele celorlalti. Cand in intunericul meu , gasesc culcusul de mucegai ce-i calduros si umed imi amintesc ca nu sunt fericita. Ma complac in panza mea si rad spunandu-mi ca am avut si zile mai bune. Mai las sa curga 2,3, 4 lacrimi si apoi ma mint ca sunt fericita.
Dimineata cand ma trezesc ma doare roua frunzelor pe coapsele secate de prea multa fericire si-mi taie respiratia aerul prea proaspat pentru un suflet greoi, plin de regrete. Mai stau in pat, mai fumez o tigare, mai trag un crac de pantalon dezgustata de paloarea picioarelor, mai machiez un ochi sa accentuez un cearcan, mai ard un fir de par, mai scrumez in poala.
Dureros in secatuita-mi fire e lenea ce-n loc sa-mi arda calorii ma impinge spre obezitate;lenea de a face ceva pentru a nu fi dezamagita din nou. Cand in linistea mea imi amintesc nerealizatul si realizatul plang din greu cu lacrimi invizibile si-mi storc inima de-atata apa sarata ce-a strans, saraca.
Noaptea ma umilesc iar el stie. Dureros e nodulul sperantelor incalcite din inima mea si al rugamintilor desarte din sufletul meu. Noaptea ma doare sunetul animalelor cu roti si al fluturilor debusolati, al greierilor... Ma doare fantoma mea si ma doare a ta si ma doare ipohondria genunchiului blegit si al orgoliului schilodit.
Dimineata vine iar, Ira Algor, iar tu nu mai esti Ira, esti Nihil!

Ce inseamna sa fii femeie?

Prietenii mei nu-mi dau dreptate, dar e al naibii de greu sa fii femeie. Pare un cliseu, stiu.. Dar nu ma refer la cat imi ia sa ma machiez, sa-mi indrept parul, la dietele interminabile, pantofii atat de greu de ales, de fixat pe piciorul Cenusaresei... Nu la asta ma refer... Ci la mine ca...Femeie!De ce spun asta? Pentru ca eu ca femeie, vreau sa am ceea ce-mi doream acum un an, acum doi ani, acum trei ani, ceea ce imi doresc acum, si sa nu cumva sa uit, vreau si ceea ce-mi voi dori peste un an, doi, trei, totul la gramada!

Vis-a-vis de barbati, Eu, sunt pur si simplu, orgoliul necizelat, in esenta pura! Sunt si o luptatoare, de multe ori lovesc ca nu cumva amorezul sa creada ca sunt vreo gratuitate sau vreo proprietate privata. Am invatat sa ma ofer fara sa las impresia ca ma vind, am invatat sa fiu rea ca sa nu il plictisesc-ceea ce e bun, nu satura barbatul- ,am invatat sa fur ceea ce nu mi se da si parasesc inainte sa ma poata parasi cineva!

Sa fiu femeie inseamna sa me simt sexy, sa rad cu glasul unul copil, sa fiu aroganta pentru a intrema senzualitatea, sa fiu voluptoasa in lenjerie intima, sa fiu prostuta, sa fiu vesela, sa fiu puternica, sa fiu vulnerabila, sa fiu cruda , sa fiu inocenta, sa fiu perversa, sa fiu doamna, sa fiu usuratica, sa fiu mama, sa fiu iubita, sa fiu cuminte, sa las loc sa se nasca temerile.

Sa fiu femeie inseamna ca in fiecare zi sa maschez sentimentele sub o pojghita de fard, sa zambesc cand ma doare sufletul, sa rad pentru ca celalalt sa prinda putere, sa protejez ce este al meu de rautatea din jur, sa uit de mine pentru celalat, sa stiu sa ma fac iubita, sa stiu cand sa plang, sa stiu cand sa rad, sa stiu sa iert, sa stiu sa pedepsesc...

Sa fiu femeie, pentru mine, inseamna sa stiu ce vreau... pe o perioada de timp...

Leucemic

Ora 07:00
Fiecare vergea se aşează paralel in tocul ferestrei.
Alice mărunte pentru vânat oameni si animale mici,
Se izbesc de pământ.
Un gang vast, vestibul de ceremonii
Adăposteşte un fumător pleşuv .

Ora 08:00
Rictus inţepenit,
El e ea, şi tremură obsesiv
Legănând un bocet sacadat
Mişcarea-i un tic-tic ritmic

Ora 09:00
Privirea ridicata. M-a vizat!
Celule cangrenate, îmbulzite, afectate.
Fatigabilitate destinată.
Trial clinic eşuat

Ora 10:00
Râs ironic, metalizat
Izbeşte timpanul,
În ecou , "eu mă duc"
Regret decizii luate
Ofer fericire pe tavă
Sper să nu fie vina mea.


Ora 11:00
-Prizonier "x" ! O ultimă dorinţă!
-Aş dori o ţigară

Ora 12:00
Îi ofer ţigară. Îi aprind ţigară
Îi ofer cuvânt. Se prăbuşeşte
Peste tot noroi. E apă si e pământ...
E creier răspândit şi e fum...

Flashes S-a scufundat-part I -

Dacă ar fi ştiut! Dar nu a fost să fie!


Buy me with a coffee o iniţiază în lumea Underground-ului. O ia de mână, hai să mergem la o expoziţie de tablouri, hai să deviem cursul.
"Eu sunt S, să nu mai vii pe aici că te învăţăm la prostii" .
"Nu mă supăra! Ai cinci mii? "
"Las-o mă în pace, că-i nouă! "

Corabia nebunilor refuză sfaturi.

Bairam.
Parcul poponarilor:
-Acolo vin ciudaţii lumii interlope,ia-i, adu-i încoa' (...)Eşti înceată. Mă duc eu! Mă prinzi din urmă!(Buy me with a coffee is a total bitch sometimes)
O prinde din urmă după cum i-a spus dar cu un anunţ şocant: apar carourile neinvitate, s-a dus dracului bairamul jeans-ilor prespălaţi, al pantalonilor jupuiţi din piele! Fătălăul a sosit şi el- el o deflorase pe our total bitch care suferea abandonul zburând din pulă în pulă- ce era de făcut? Nimic. Trece peste tragedia sosirii zburdalnicului Fătălău şi al carourilor narcotizate!
Era fum, era întuneric, era lume, era "Alala" pierdută de her best friend Corabia nebunilor, era alcool, prima şurubelniţă portocalie adusă de la Polul Nord, o însângerată Mărie cu un Bitter, un Ovidiu plângăcios, o femeie ieftină de ciocolată pe care o strigau derbedeii"Tanita", un gât de struguri pisaţi! Erau doar 15, poate 16 ani!!!
Revoltă! Urlet! Nou-venita se trezeşte din somnu-i alcoolizat! Our total bitch se tăvăleşte pe jos în lacrimi. Carourile pirsate dar de astă dată, paradoxal, de etnie rommă, îl loveau pe tânărul şi cinstitul (sau nu) S. Curajoasă sau inconştientă, neprihănita "Corabia nebunilor" îl salvează. Petrecerea continuă, promovăm lesbianismul, sexul în grup, sadomasochismul! Pardon, promovează! Restul sunt detalii!

BLANC DE MEMORIE!

În lumea ce coboară jos vouă
V-am creat un mic bordel
Nimic nu e stabil, înăuntru plouă
Rabdă nicotină, zvâcneşte venă dupa heroină,
Prinde-n sac bucăţi de carne
Afară aşteaptă duba să vi le-ncarce!


Micuţul bordel, lăcaş al dezgustului, avea o aromă de mucegai, leş, puroi, infecţie care pur şi simplu le hipnotiza. De ce ar mai fi plecat? Aici nimeni nu avea viitor, toţi aveau un trecut.
"Corabia nebunilor" oscila între pământul păcătos de sub pământ şi locul tenorilor din parcul poponarilor! A ales! A coborât treptele întunecate, cu teamă, era un loc nou, promitea aventuri, promitea distracţie... În castelul tuturor era un separeu ce adăpostea două mese ale păcatului, imediat cum coborai, pe partea dreaptă. Buy me with a coffee a ales pentru Corabia nebunilor şi Alala canapelele de piele ce făceau trecerea spre depozitul de Alcool, undeva lângă scena unde se făceau remarcaţi artiştii underground, bâjbâind afon şi pueril, vorbe cu conotaţii sexuale! Prima misiune: "Cere un foc! " . Zis şi făcut. Corabia nebunilor alege locul păcătos care i-a atras atenţia când a coborât. La auzul vocii ei cerând un foc, prădătorii întorc privirea. O măsoară din cap până în picioare, din cap până în bust, din bust până în călcâie, din călcâie pân'la mijloc: fresh meat! Câteva brichete se aprind.
Apoi veşnica întrebare: "Ai cinci mii?" .Dar Buy me with a coffee deja împărtăşise cu ea comoara chetei; ba chiar o învăţase cum să păstreze banii acumulaţi prin trudă şi efort, răspunzând acestor scursuri ale societăţii printr-o întrebare: "Voi faceţi chetă la chetari? " . Dacă răspundeai asta pe stradă unora, ce vroiau şi ei, săracii, două, trei, patru, cinci, şase mii de lei (vechi, binînţeles) te trezeai cu un zâmbet cald, dar aici, prădătorii, întorceau capul dezinteresaţi, în semn că nu reprezinţi vreun pericol în societatea lor cum la fel de bine eşti un jeg ca şi ei care nu merită atenţie dat pentru că nu eşti o sursă de unde pot stoarce bani.
După "o viaţă de om" petrecută aici, de la primul Lucy in the Sky of Diamonds care l-a crucificat pe un bun prieten cu un cui în cap, până la alcoolul de toate felurile, de la prieteni ameninţători până la scursuri copilandre (ca şi ea de astfel) , de la răpciugoşi obsedaţi până la EL, de la săruturi până la vizionarea unui act dezgustător numit "sex oral" (da, una din preocupările masculilor underground: fete, bune de păstrat, nu de aruncat la câini în dube ci târâte în baie pentru a cunoaşte mica lor răţuşcă: "Wow, dar acest buton ce face?! " . Nimic interesant, singura ta problemă este "cutia de păstrat amintiri" conectată la Bar ) s-a schimbat, era nebună,era de neoprit, vroia mereu mai mult, vroia să trăiască toată viaţa in pantalonii ei largi, cu maiourile ei mulate, cu părul ei veşnic prins în coadă, cu noi prieteni dragi, mereu la Festivalul berii, mereu râzând ! Masa din separeu a fost consacrată ca fiind masa ei, masa lor!
A apărut si un "el". El dăruia, paradoxal contracost, supradoze de vise. A venit şi rândul ei pentru un "WOW, dar acest buton ce face?", dar curiozitatea ei era dedicată intru totul PRIMEI IUBIRI. El vroia sex. Ea îl iubea dar ştia că a-i face pe plac însemna sfârşitul, dat pentru că bărbaţii nu dădeau trofee virginelor. El era cu o alta. Ea a avut ghinionul de a o cunoaşte. S-a gândit să o termine cu el. În seara în care i-a mărturisit că ar vrea să sfârşească mica sa escapadă, el a insistat să o strângă în braţe, ea l-a respins, el a bruscat-o trăgând-o în braţele lui. A eliberat-o. I-a promis că va rămâne doar cu ea. Ea nu a crezut. El s-a supărat. Cu privirea în pământ i-a spus: "Mulţumesc pentru tot, Corabie a nebunilor, mulţumesc pentru tot. " . A plecat. Ceva s-a rupt din ea. L-a mai întâlnit după un an. El nu a privit-o în ochi. Ea a tremurat. Dar nu va uita niciodată ochii verzi aţintiţi asupra ei, poveştile de pe gangul de la "Intrarea ursuleţilor" , nu va uita buzele lui. Nu are de ce!
Locul de sub lume a fost astupat. S-au rupt legături! Fiecare pe drumul lui. Până şi Buy me with a coffee o semi-abandonase, era rănită. Alala şi cu Corabia nebunilor i-au luat locul printre prietenii vechi. Ar fi vrut să o ierte. Dar nu ştia pe atunci ce făcuse.


BLANC DE MEMORIE!


Dar naivitatea persistă, ea e încă un copil, nu poate deschide ochii, nu poate! Nu există noţiunea de rău sau de bine, există "Alala" pornită la drum cu ea, din acelaşi loc, spre acelaşi loc. Pentru "Alala" s-a numit evadare!
-No more alcoholic papa in my life- şi-a spus frumoasa "Alala" , într-o vreme în care o iubea atât de mult pe "Corabia nebunilor".
Dar lasă asta. Trecem direct la omul cu burtă de bere. Despre prietenia lor, voi vorbi mai încolo.
Acolo sunt scări. Sunt scări reci. Anii sunt mâncaţi repede. Alcoliştii în geci de piele au venit să sărbătorească în faţa locaşului dedicat culturii un oarecare 1 decembire. La mulţi ani!
Corabia nebunilor era cu Alala şi cu Oscar pe acolo, la o plimbare. Nenorocitul o vede. O cheamă. O obligă să practice mult cunoscuta chetă alături de el. Nimeni nu intervine, notoriul şi-a făcut apariţia, ghinionul Corabiei nebunilor. Se pierde de prietenii ei. Rămâne cu el şi cu Alala. Alala nu a abandonat-o decât când ea a insistat. Ebrietate. El îi amintea de PRIMA IUBIRE din locul de sub lume, el părea de încredere; de ce i-ar fi făcut rău? De amoru' artei!



BLANC DE MEMORIE!


Zilele frumoase s-au risipit pe tărâmul microbiştilor
Eşti o fecioară mânjită de sărutări!
Unde te duci? Eu sunt cimitirul trecutului pe o albă coală,
Hai, vino, aştearnă-mi-te în poală!


În întunericul serii, pe un câmp al regulilor în lumea bărbaţilor, o ademenea fără cuvinte. Ea nu întreba. Omul cu burtă de bere nu i-ar face rău pentru nimic în lume, e rudă cu măsa! Blugii rupţi! Şliţul lui desfăcut! S-a întors, a întors-o, cu spatele la el, nu are relevanţă:
-Stai, opreşte-te!
Nimic. Se zbate. Nimic. Se zbate. Nimic. Se zbate. Nimic. Se zbate. Nimic. Se zbate. Nimic! Se opreşte... S-a dezamăgit pe ea însuşi... Şi pe vânzătorul de supradoze de vise. Curge. Sângele curge. El se sperie. Curge. El se sperie. Ea nu poate să plângă. El se sperie. O şterge de sânge cu şerveţele. S-a terminat primul pachet, s-a terminat al doilea. Se scuză că nu găseşte şerveţelele umede, susţine că nu înţelege unde sunt; doar se echipase cu de toate înainte de a pleca de la el din oraş. Vrea sa continue. Ea e pierdută. O întoarce cu spatele:
-Apleacă-te puţin! Doare. Ea nu scoate nici un sunet. Doare. Îl aude. Geme sacadat în urechea ei, geme şi o numeşte "perversă mică". O îngeunchează. Îşi termină treaba. Ea îşi trage pantalonii ce între timp fuseseră lăsaţi de el în vine, pentru o a doua partidă. El o ia de mână. Pantalonii erau lac de sânge. O târăşte după el, ea nu vorbeşte. O şochează cu un "te iubesc,vreau să fi nevasta mea". Nu mai înţelegea nimic. Îi era scârbă. Îi era scârbă şi frică.
-Dar eu sunt la liceu, eu trebuie să îmi termin studiile, nu înţelegi?
Următorul pas: e în tren cu el. Au ajuns la munte, s-au întors de la munte. Pleacă spre casă. Se duce pe la Alala. Alala e şocată, e speriată, ţipă întruna :
-Ce ai făcut? Ai pantalonii plini de sânge! Ce ai făcut?
Corabia Nebunilor ştie ce a făcut. Doare. Doare omul cu supradoze de vise, dor anii din lumea de sub pământ, doare prietenia cu Alala şi cu Buy me with a coffee, dor poveştile din care nu învăţase nimic, dor cuvintele, dor picioarele...
-E ok, chiar e ok. Nu s-a întâmplat nimic. E ok. Eu sunt ok. Totul e ok.
Se duce acasă unde nimeni nu obsearvă. Ajunge în cameră. Se schimbă. Seara se duce la Buy me with a coffee. Îi povesteşte. Buy me with a coffee aflase de la Alala. Nu a înţeles povestea Corabiei Nebunilor, Alala îî spusese că a încercat să o convingă timp de 1000000 de ore să vină acasă, dar nu a vrut. Alala se simţea vinovată şi acum se scuza. A durut-o pe Corabia Nebunilor pentru că Alala exagerase şi nu avea de ce, pentru că ea şi-a asumat responsabilitatea pentru tot, a durut-o când our total bitch o întreba cu superficialitate cum a fost. Şi atunci şi-a dat seama că trebuie să se ajute singură, că nu e nimeni acolo. Şi a decis să se prefacă în continuare că totul e ok, să nu povestească niciodată că omul ăla a numit-o "perversă mică" iar după asta a obligat-o să facă lucrul acela urât din băile de sub pământ pe care-l făceau doar fraierele teribliste. A suferit. A pierdut prea multe într-un timp prea scurt. Corabia Nebunilor s-a scufundat. Va suferi o nouă schimbare.

Cred că nimeni nu a înţeles tragedia noastră

Nu mai ai nimic de spus,nici lacrimi de vărsat, pentru că
astăzi e o nouă zi,astăzi ţi-au mai rămas doar viciile.
Paltonul ros îţi înveleşte trupul iar ţigara îţi stăpîneşte setea pentru următoarea zi
scurgînd din tine câte o halbă de viaţă.
Ia-ţi adio de la zilele cu soare când oamenii erau oameni
pentru că tu ştiai prea puţine despre viaţă;
astăzi e o nouă zi, ţi-au mai rămas doar viciile.



Ieşi din curte cu ţigara aprinsă iar la colţ de stradă,
trage copilă cocs pe nas, nu-ţi mai stăpâni rictusul!
La capătul zilei se află nodul ce-mpleteşte păcatele tale, şi în ele se revarsă
ale mamei, ale tatălui, ale fratelui, ale prietenului;
La capătul zilei e nodul lacrimilor din bărbia ta, lacrimile de ieri, de alaltăieri, dar,
astăzi e o nouă zi, ţi-au mai rămas doar viciile.


Îţi aminteşti de ochi, zâmbet, mîini şi încă de vocea ei
dar ştii că a murit, şi ştii şi de ce...
Astăzi nu va mai conta pentru ce plăteşti, pentru tine, pentru toţi
pentru că oamenii te-au amăgit cu lumea lor plină de nimic
iar tu ai zâmbit,

cred că nimeni nu a înţeles tragedia noastră!